Nici nu a nins bine afară că al meu gând a zburat la snowboarding. Am încercat să mai găsesc pe cineva care să fie așa doritor ca mine, dar în final am rămas singur cu planul meu.

M-am trezit pe la 5 dimineața, am pregătit bagajul, placa, 2 sandvișuri și am plecat spre munte. Am ajuns perfect, la 8:30 parcam mașina în Predeal și mă echipam să urc pe pârtie. Placa din dotare era puțin cam mare pentru înălțimea mea și am făcut o singură coborâre cu ea după care am decis să merg să închiriez o placa mai mică și mai ușor de manevrat.

După câteva coborâri, mă învățasem cu placa și totul mergea minunat, coborârile erau din ce în ce mai rapide și simțeam că am deprins tainele mersului pe placă.

Am hotărât să fac și câteva filmări pe ultima coborâre pentru a avea cu ce ma lăuda la cei ce m-au învățat primii pași în lumea snowboardingului. Problema era ca nu aveam decât telefonul mobil să filmez și nu eram convins că este cea mai buna idee, dar cum nu aveam alta soluție…am decis să încerc. Cum am început să filmez, concentrat la cameră…bineînțeles…am căzut. M-am scuturat, m-am asigurat că telefonul este ok și am plecat iar…am căzut și mai bine, telefonul mi-a zburat din mână și nu îl mai zăream prin zăpadă. După ce m-am dezmeticit puțin, am reușit să îl găsesc rătăcit pe pârtie cu toate orificiile pline de gheata. L-am scuturat bine și cu gândul că este ultima coborâre și ultima mea șansă să mai filmez ceva, am reușit să nu mai stau concentrat pe cameră și am coborât pârtia fără alt incident.

 

Ajuns la baza pârtiei, epuizat, am început să vizionez filmările făcute. Nu am reușit să mă delectez cu ele decât câteva minute, după care telefonul s-a stins și bateria mi-a murit… pe semne din cauza zăpezii din orificii :).

Am decis că este cazul să termin ziua, puțin trist la gândul că telefonul este posibil să fi făcut „poc!”, dar bucuria oferită de întreaga zi pe pârtie făcea acest gând să pălească.IMG_1777

P.S.: după ce l-am uscat bine până am ajuns acasă, telefonul și-a revenit când l-am pus la încărcat 😀