De ce sunt motocicliștii „altfel”….

7 februarie 2018
Posted by: SAI88

Nu există motociclist care să nu fi auzit întrebările: Nu îți este frică?, Nu este periculos?

„Donatori de organe” este doar una din sintagmele înrădăcinate în limbajul uzual care etichetează aceastăcomunitate ca fiind supusă unui risc transformat deja, la nivel verbal, în certitudine. Este oare încurajator ca societatea să se raporteze într-o asemenea manieră la acești oameni? Este măcar etic să „prezici” astfel destinul cuiva bazându-te exclusiv pe pasiunea pe care o are? Dacă acesta este felul societății de a descuraja acest sport, atunci poate ar trebui să își reconsidere strategia și identifice modalități de diminuare a riscurilor pe care le antrenează mersul pe motor, începând de la educație în trafic și până la popularizarea lui în școli și/sau în alte contexte particulare.
Chiar dacă de multe ori lăsăm impresia că nu ne gândim la riscurile pe care ni le asumăm atunci când încălecăm pe o jucărie de mai puțin de 200 kg cu o putere de peste 140cp, nu este deloc așa. Ideea este alta, suntem conștienți că ceea ce facem este periculos și că o singură greșeală ne poate costa mult. Sunt destui pasionați care deși s-au gândit la riscuri, au aflat pe pielea lor cât de periculos este un accident pe motocicletă. În multe cercuri se spune că existădouă tipuri de motocicliști: cei care au căzut și cei care urmează să cadă. Cu toate acestea, numărul motocicliștilor crește, ceea ce demonstrează că riscul pălește în fața pasiunii. Cum spunea și marele pilot Marco Simoncelli – „You live more for five minutes going fast on a bike, then otherpeople do in all of their life”.

Din spatele ghidonului riscul este văzut altfel, în momentul acela îl accepți în schimbul sentimentului de libertate, ți-l asumi în modconștient, informat și voluntar. Din această poziție este practic imposibil să te gândești la riscuri așa cum o fac cei din exterior pentru că suntem supuși terapiei prin adrenalină, iar aceasta creează dependență.
De cele mai multe ori, frica de a ne asuma riscuri ne obligă să renunțăm la visurile noastre. Frica își are sursa în viitor, odată ce vom învăța să trăim în prezent, să ne bucurăm de moment și să îl trăim la maxim, odată ce ne eliberăm de viitor nu mai avem de ce să ne temem. Faptul că fiecare secundă are o intensitate de milioane de ori mai mare decât atunci când ai picioarele pe pământ te ține neîntrupt în prezent, face dimensiunea temporală să nu mai existe, să nu mai conteze.
De aceea noi motocicliștii percepem riscul altfel decât îl percep cei ce ne privesc alergând pe două roți, noi vedem riscul ca parte integrată a hobby-ului nostru – motocicleta… faptul că întegritatea fizică ar avea de suferit înseamnă exponential mai puțin decât depășirea performanței anterioare pentru un sportiv dependent de viteză . statusul de motociclist implică automat mult curaj, motiv pentru care riscul devine mai degrabă element motivațional decât impediment.

Lasă un răspuns